« Prezentatie » se numeste partea
pe care copilul o prezintă spre deschiderea colului, si
este partea care se va naste
prima.
Prezentatia ideală a fătului în
uter pentru o nastere normală este « occipital anterior ».
Traducerea ar fi « cu capul în
jos, usor aplecat spre piept, privind spre spatele mamei ».
Aceasta prezentare este si cea
mai des întâlnită, fiind un factor important în definiţia unei
sarcini normale, fără probleme.
Există, mult mai rar, prezentaţii
incompatibile cu o nastere naturală. De exemplu poziţia transversală,
unde copilul « prezintă » de obicei un umăr. În acest caz se impune o cezariană.
Alte poziţii sunt mai mult sau
mai puţin dificile pentru nastere :
- Occipital posterior : tot cu
capul în jos, dar privind spre partea din faţă a mamei. În
acest caz nasterea durează mai
mult si e mai dureroasă, cu dureri specifice în zona
rinichilor.
- Prezentaţia pelviană : asta
înseamnă că fesele copilului se nasc primele. Si în acest caz
nasterea e mai dificilă dar e
posibilă.
- Alte prezentări ale copilului
cu capul în jos, dar flexat spre spate sau prezentând o
ureche în loc de crestetul
capului.
- O prezentare mai neobisnuită,
când o mâna a copilului se naste prima, urmată de cap
(ca Statuia Libertăţii). O
problemă aici e ca mâna împreună cu capul necesită o
dilatare mai mare a vaginului si
perineului decât capul singur, ceea ce poate duce la
rupturi.
- Procidenţa de cordon înseamnă coborârea
cordonului ombilical înaintea copilului.
Apare foarte rar, în 0,2-0,6% din
nasteri. Poate fi foarte periculoasă pentru făt din
cauza comprimării cordonului
ombilical, ceea ce reduce oxigenarea fătului. Cezariana
este recomandată în cele mai
multe cazuri (cu excepţia multiparelor dacă dilataţia e
completă si capul copilului e
bine angajat). Procidenţa de cordon poate fi declansată si
de o amniotomie (ruperea
membranei amniotice de personalul medical).
- Circulara de cordon : înseamnă înfăsurarea
cordonului ombilical în jurul gâtului
copilului. Se poate observa de
exemplu într-o ecografie la sfirsitul sarcinii.
Observaţie : cordonul ombilical e
în acelasi timp foarte flexibil si foarte rezistent la
presiuni, asa încât înfăsurarea
lui în jurul gâtului copilului nu reprezintă o problemă în
sine, dar în timpul nasterii
există posibilitatea presării gâtului si/sau a cordonului,
rezultând o irigare deficitară cu
sânge a creierului copilului. În experienţele moaselor,
acest fenomen apare periodic la
nasterile acasă. În general, când e posibil, moasa
desfăsoară cordonul din jurul gâtului
copilului imediat ce-l observă (după ce s-a născut
capul), iar dacă e prea strâns
înfăsurat atunci moasa taie cordonul în acel moment.
Metode pentru
schimbarea poziţiei fătului în uter
Există metode care pot fi
eficiente (din păcate efectele nu sunt garantate 100%) pentru
a-l « convinge » să se plaseze
mai favorabil în vederea unei nasteri naturale. Aceste metode
pot fi aplicate în ultimele săptămâni
de sarcină (6 pentru primipare si 3 pentru multipare).
Avantajul acestor miscări e că nu
au contraindicaţii si efecte secundare, ceea ce nu pot spune
despre cezariană care este soluţia
alternativă.
Miscările prezentate mai jos
trebuie făcute destul de des în fiecare zi iar mama trebuie
să fie perseverentă pentru a obţine
efectul dorit. Poate dura doua zile până când copilul se
plasează în poziţia bună, dacă mama
face eforturi serioase. Dacă încercaţi din când în când
câte cinci minute sansele de reusită
sunt mici. E posibil ca totusi, cu toate eforturile mamei,
copilul să nu se răsucească. E de
asemenea posibil ca, după o răsucire în poziţia corectă, după
o vreme copilul să revină la poziţia
nefavorabilă dinainte. În acest caz tot ce puteţi face e să
repetaţi miscările de mai jos. În
momentul când copilul e bine poziţionat, pentru a favoriza
angajarea capului, încercaţi să staţi
ghemuită, cu spatele drept, cu genunchii si tălpile
depărtate (poziţia clasică recomandată
pentru ridicarea unor greutăţi de la sol).
În prezentaţiile occipital
posterior : în primul rând evitaţi : să staţi pe spate, să dormiţi
pe spate, să folosiţi poziţiile
înclinate parţial pe spate (canapele comode, spătarul scaunului
din masină), să staţi cu
picioarele încrucisate. Toate acestea favorizează, împreună cu lipsa de
miscare, poziţia respectivă a fătului,
adică o fac mai comodă pentru făt. Si copiii încă
nenăscuţi au preferinţe de poziţie,
legate de spaţiul pe care-l au la dispoziţie în uter.
Ce puteţi face : o metodă este ca
femeia să se aseze în patru labe si din această poziţie
să practice legănări de solduri,
balansări în faţă si spate, arcuirea coloanei, în fine, exerciţiile
obisnuite pentru femei gravide.
Efectul e că gravitaţia îl stimulează pe copil să se răsucească
cu fesele în jos, spre ombilicul
mamei (aceasta devine poziţia cea mai comodă pentru făt).
Atunci când capul copilului e
deja angajat, rasucirea pentru el e mai dificilă. În acest caz
poate fi de folos ca, tot din
poziţia în patru labe, să lasaţi capul si umerii cât mai jos si să
ridicaţi fesele cât mai sus.
Astfel s-ar putea să crească libertatea de miscare a copilului,
favorizând rasucirea lui. O
variantă este înotul în piscină, neaparat cu abdomenul în jos, de
preferinţă fără miscări stil bras
pentru picioare, pentru că depărtarea picioarelor favorizează
angajarea capului copilului. Odată
copilul plasat corect, e chiar recomandat să înotaţi bras
pentru a-l « convinge » să se
angajeze.
În prezentaţiile transversale :
încercaţi să folosiţi un pantalon elastic si strâmt (în fine,
strâmt pentru talia dvs din acel
moment). Purtaţi-l câteva ore pe zi, mai multe zile la rând.
Senzaţia e neplăcută pentru dvs,
dar partea buna e că si copilul are o senzaţie neplăcută si va
încerca să găsească o poziţie mai
confortabilă. Cea mai comodă poziţie pentru făt este în acest
caz cu capul în jos.
Mai există si o metodă medicală numită
« poziţionare externă », în care un cadru
medical încearcă să schimbe poziţia
fătului prin manevre manuale executate în zona dvs
abdominală. Daca pana in saptamana 37 de sarcina bebele nu s-a intors se poate apela la metoda intoarcerii manuale, care consta in manipularea abdomenului mamei, astfel incat sa ajute la intoarcerea usoara a micutului. Procedura nu este una lipsita de riscuri. In mod ideal intoarcerea manuala se face in saptamana 37-38, cand exista destul lichid amniotic care sa permita miscarea. Procedura are succes in 50 pana la 70% din cazuri.
Acest medic italian intoarce manual bebelusul in burtica mamei, solutie ce s-a dovedit utila si salvatoare. Daca si doctorii de la noi ar invata cum sa aplice aceasta metoda, inca o grija ni s-ar ridica de pe suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu